Tu

In ochii tai e murmur de valuri inspumate,

Sub raze dulci de luna se sparg usor visand,

Si se preling la vale pe buzele-alintate,

De un sarut nebun ce s-a nascut in gand.

 

In parul tau e vantul, ce-aduce de departe,

Miros de flori, racoare si soapte de alint,

Din negrul lui luceste aceiasi stea in noapte,

Si-arunca peste mine sageti dulci de argint.

 

Pe spatele arcuit, incet, pandind tacuta,

Se-ntinde o felina, in asteptarea mea,

Si voi fi pentru ea o prada aparuta,

Din vis si din dorinta si ma va sfasia.

 

Si cand pasesti spre mine, cu tine alearga toate,

Si vise si iubire si-ntreaga lume vine,

Le-am asteptat ascuns, sa vina si sa umple

O ora, o zi, o noapte si tot ce-i gol in mine.

 

Acum tu esti aici, amurg sau dimineata,

Esti gandul ce ma arde si zambetul aprins,

Esti lumea mea si-n noapte esti soapta ce ma-nvata,

Sa rad, sa plang, sa dorm si sa traiesc un vis. 

 

Anunțuri

Rod

In brazda neagra, inalta din mana de-ai s-arunci,

O vorba spusa-n soapta, o mangaiere lina,

O sa rasara inalta si ai sa simti atunci,

Iubirea ce-nfloreste, in suflet doar lumina.

 

Cand ziua se trezeste, din margine de lume,

Cu roua diminetii sa uzi ce ai sadit,

Soarele de deasupra blajin o sa te-drume,

Sa vezi in tot frumosul cum nicand n-ai gandit.

 

Si vantul o sa adune, din noi, din fiecare,

Semintele din inimi, de pe-un intreg pamant,

Si o sa le-arunce vesel, sub razele de soare,

Si-o sa rasara-n noi, speranta, flori de camp. 

 

Gradina mea e-n suflet si ploaia mea doar tu…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu

Eu nu rup aripi care zboara,

Nu strang in pumn nimic, nicicand,

Eu cant, dansez si-n primavara,

Visez mereu si tu esti gand.

Eu nu trag sfori si nu urzesc,

Nu vreau acum sa ma ascund,

Vreau sa traiesc si sa-ndraznesc,

In ochi frumosi sa ma afund.

Eu nu pot spune de ma-ntrebi,

De ce mereu inima-mi bate,

De ce privindu-te sunt orbi,

Priveste-mi ochii, nu- ntreba, am buzele-nclestate.

Seara

Vantul adie usor, ii mangaie parul negru, negru ca noaptea ce pandeste. O tin de mana strans si pasesc alaturi, alaturi de lume, de ganduri, alaturi de tot.

Vorbim, radem, imi povesteste. Trag cu ochiul, la vitrinele care, invidioase parca, ii reflecta imaginea. Imi umple mintea cu sunete, cu trairi venite parca de nicaieri. E calda mana ei si nu vreau sa ii dau drumul, niciodata.

Pasii ei danseaza parca pe trotuarul negru, acompaniati de o melodie lenta, de o muzica ce se inalta in aer direct din sufletul meu.

Intre cladirile vechi, cenusii, ea e frumoasa. Paseste drept, elegant, inainte. Imi vine in minte o ilustratie din Bucurestiul de demult. Cu tinere frumoase, ce se plimba la sosea intr-o seara calda de primavara.

Acum, peste ani, aceiasi sosea, o alta frumusete.

Inima ei, in pieptul meu, e rosie…

Aritmetica

Sapte culori de-aduni un curcubeu sta se nasca,

Scade din el o ora si ploaia  va cadea, 

Imparte-o la o mie si-o lacrima albastra,

Pe-obraz, incet, in taina, spre suflet va pleca.

 

O inima si-un suflet de le-nmultesti cu doi,

Ai sa zaresti in fata, frumos si pur si-ntins,

Un drum stingher de munte, culcat pe frunze moi,

Ce-o sa-ti aduca-n minte, un zambet de mult stins.

 

Din luna plina, alba si plina de visare,

Scade o noapte lunga, prea repede venita

Si-ai sa auzi in jur acorduri de chitare

Si-o vei vedea aievea, la pieptu-ti adormita…

 

Imaparte-un cantec vesel cu o coarda de vioara,

Aduna-l cu o raza si-apoi cu un zavoi,

Si ai sa vezi de-ndata, frumoasa primavara,

Tasnind voios in aer, cantand pentru-amandoi.

 

Un sevalet in fata incet de-ai sa asezi,

Si-l inmultesti indata c-un gand de visator,

Intinzi pe el culoare, speranta si-ai sa vezi

O panza ce-are suflet, curat, nemuritor… 

Ei

Mana ce o atinse usor nu era a lui…era rece, fara viata. Isi dorea sa scape, sa alunece din stransoarea degetelor uriase ce o sufocau…

Se intoarse si ii zambii, trist, fara vlaga…zambetul nu era al ei, izvorase de nicaieri si se straduia neputiincios sa se arate…

El ii vorbeste…sunete fara noima zboara prin aer…urechile ei nu le aud, nu le inteleg…

Sunt doua armate, fata in fata, asteptand sa se dezlantuie iadul.Sa duduie pamantul si apoi sa fie liniste.

Se ridica brusc si il trase dupa ea. Corpul lui de plumb refuza sa se miste. Nu se ridica, nu coboara, nu zboara…

Pasi incet inainte, fara el…se facu intuneric…nimeni, nimic…un drum fara sfarsit, o cale fara inceput…

E viata ei, se asterne in fata, neintinata, fara amintiri, fara regrete…doar ea!

Facu un pas si inca unul, din ce in ce mai repede, alearga.In urma ei un vuiet surd se stinge usor.

Cand o iubire se rupe si moare…

 

 

 

Cartea

Sunteti la fel…propriul continut…

Se ridica brusc si lacrimile alearga odata cu ea.Urca in fuga treptele casei si izbucneste in plans…

II prinse capul in maini si ii saruta fata. Te iubesc, ii sopteste usor…

Trecu in graba paraul si disparu in liziera padurii. Era salvat. Vor trece zile pana ii vor lua din nou urma…

Pentru prima oara evadase…era liber…

Stranse cu putere buchetul de flori in mana si batu puternic in usa. Balamalele scartiira si in prag aparu ea…

Imaginea ei ii oprii inima pentru o secunda. Un fior cald ii strabatu corpul…

Transeele il strangeau. Tunurile varsau plumbi din gurile lor de foc, peste ei. Peste lume. Sa fie asta sfarsitul?

Ii e frica. De moarte si de ceea ce vine dupa ea…

Spicele ii gadilau fata. Cerul infinit si albastru se intindea lenes peste el. Aici trebuie sa fiu…aici e locul meu, se gandea.

In sfarsit isi gasise locul in lume…al lui…locul unde era fericit…

Copacii si noaptea neagra il speriau. Trebuie sa ajung, isi spuse. Apuca haturile si pasi cu grija. O creanga trosni in apropiere…

Avu curajul sa mearga inainte, teama ramase in urma, goala, neputiincioasa…

Pe toate le-am trait aievea sau in vis. Sunt scrise in paginile ei sau in zilele din viata mea. E o fereastra sau oglinda, monolog dureros sau dialog spumos…

Tot ce-am iubit la ele e tot ce am pus inauntru…

O iubita, un sfat, un prieten, un fior, curaj, teama dar mai ales speranta…

Icoana

Ea nu are rama…

Cand o privesc sufletul meu adormit deschide ochii larg…o vad mereu, oriunde in intuneric sau lumina…

Ea nu face minuni…

Minunea ei sunt eu, suntem noi…in fiecare zi ne implinim…departe de ea

Ea nu e pictata

in ochii ei se impletesc toate culorile pamantului, lacrimiile ei au straluciri de cristal…

Ea nu sta intr-o capela

Sufletul meu e capela ei…cand intrii vezi imaginea ei, cand ma asculti auzi vocea ei, cand ma privesti o vezi pe ea…

Ea nu e o sfanta

Dar tot ce simte e sfant, e pur si neintinat.

M-a ajutat sa alung indoiala din sufletul meu si sa privesc mereu inainte. Mi-a aratat cerul si a adus langa mine orizontul. M-a protejat, m-a strans langa ea si apoi mi-a dat drumul sa zbor. A facut tot ce numai o forta divina poate face…icoana mea!

Multumesc Mama!

 

Raman eu

Eram atat de sigur si naiv, indragostit si sufletul era alb…dezamagirea m-a lovit in piept si pentru un timp respiratia nu era a mea. A trecut si aerul mi-a umplut din nou plamanii…

M-a invatat sa citesc, litera cu litera, apoi cuvinte ce se legau imi rasunau in minte… O carte, doua…gaseam in paginile lor o viata, un tremur, o poveste. A murit si m-a lasat singur, cu cartile lui…

Ne-am jucat impreuna si nu imi imaginam viata fara ei, eram nedespartiti, veseli, impreuna mereu…unul cate unul s-au risipit in toate partile, plutind pe valurile vietii

Mi-a spus ca nu pot, ca nu sunt ca el, tare si hotarat, ca nu am vointa si ca nu voi reusi nimic din ce imi propun. Cuvintele lui ma loveau, ma inchideau…m-am ridicat in picioare si am pasit…dincolo de el

Ma uitam la ea si stiam ca exista. Atunci si intotdeauna. Timpul zboara peste noi si ramanem la fel…m-am trezit si era tot acolo. Alta, straina de mine si de tot. Am pasit iar, dincolo de ea, de noi

Ca ei si ele sunt zeci. Poate chiar sute. Eu sunt un puzzle urias, in care fiecare si-a lipit piesa. Sunt incomplet!

Aseaza piesele tale iubita mea si fa-ma intreg!

O minune…

Plansetul razbate si se sparge in mii de curcubee, il tine in brate, ii simte caldura si inimioara batand la fel ca a ei. E aievea, sunt impreuna acum pentru totdeauna. Mama si puiul ei…

Lacrimile curg sfaraind pe obraji si imprejur totul e…nimic. Lumea plange odata cu ea, siroaiele de ploaie stapanesc pamantul. Inchide ochii ce-o dor si viseaza. Ploapele se deschis usor, inconjurate de lumina, cerul e cald, e nesfarsit. Se asterne peste ea, peste mii de inimi. Un curcubeu…

Se ridica si se aseaza de sute de ori. Peretii spitalului albi si reci il apasa, il strivesc… Privirea se indreapta rugatoare spre cer…amintiri si sperante se lovesc, se incolacesc in jurul sufletului lui. Se aud pasi, doctorul e in fata lui, vorbeste si sunetele il mangaie, il alina. O viata…

Pasii se urmaresc si calca pamantul reavan cu grija…copacii soptesc povesti despre eternitate si parca toate vietatile ii acompaniaza usor. Crengile danseaza in bataia soarelui, alearga spre nicaieri si murmura. Frunze plutesc in aer, calatorind spre iarna ce va veni…Un pictor divin isi varsa vopselurile ce se amesteca in mii de nuante. O padure toamna…

Se apropie timizi si se ating usor. Speranta se naste, ii inconjoara usor si-si tese panza in jurul lor. Ochii se inchid si jocul incepe in spatele pleoapelor moi…actorii sunt ei si gongul e pe cale sa bata…se aude, sunt aproape si primul act incepe, cu un sarut.

Vantul se joaca prin parul ei, amestecandu-l cu aerul, cu primavara. Paseste si corpul ii tresare la fiecare pas, cu forme pline de viata, de patos…paseste spre el, il ajunge, il atinge. Un zambet alb rasare in coltul gurii, aluneca pe buzele umde si cade peste inima lui. O femeie…

Rad zgomotos si alerga in viitor. Mereu impreuna, alaturi, sprijinindu-se unul pe altul, se ridica, se sustin. Deapana amintiri, invata si planuiesc. Se bucura , plang cu lacrimi sarate…uniti invizibil de viata. Parinti si copii